Ştiri

În spatele fiecărei comunități se află oameni a căror putere tăcută, reziliență și devotament aduc o schimbare reală. În cadrul proiectului YouthINC, tinerii noștri ambasadori au pornit în căutarea acestor eroi – persoane obișnuite cu un impact extraordinar asupra celor din jur. De la vindecătorii naturii la vocile adevărului și sprijinitorii neobosiți, poveștile lor ne amintesc că eroismul nu înseamnă faimă sau glorie, ci curajul de a avea grijă și de a acționa.

Lucrăm din inimă și din suflet!

Locație: https://maps.app.goo.gl/bA6MYswcpKzznSmH6

Te-ai gândit vreodată cum e să fii erou? Nu ai nevoie de superputeri – eroii de zi cu zi sunt cei care, în liniște, cu atenție și bunătate, fac lucruri pentru ceilalți. Ei sunt cei care ajută, oferă alinare sau pur și simplu înfrumusețează ziua cu un zâmbet.

Pentru noi, un astfel de erou este Balázsi Csaba, un membru marcant al Crucii Roșii din Odorheiu Secuiesc, motiv pentru care ne aflăm acum în fața sediului Crucii Roșii. Pentru el, a ajuta nu este doar o muncă, ci un mod de viață. Oamenii au încredere în el pentru că ajută din inimă – acesta este și mottoul său. A obținut rezultate prin muncă asiduă și, deși și-a îndeplinit multe vise, simte că întotdeauna este loc de dezvoltare și mereu există cineva care are nevoie de ajutor. Crede în fapte, nu în atenție – poate tocmai de aceea a devenit un adevărat model.

Viața lui Balázsi Csaba nu a început ușor, deși la început a crescut într-o familie înstărită. Însă, în clasa a patra, totul s-a schimbat: tatăl său a fost arestat, iar mama sa – fiind analfabetă – nu a putut lucra. Totuși, a făcut tot posibilul: a colectat sticle, a vândut porumb pentru a-și întreține copiii.

În cele din urmă, nu a mai putut face față singură, iar Csaba a fost dus în grija statului. Orfelinatul nu a fost un loc ușor pentru el – nu știa să scrie sau să citească și avea o bâlbâială severă. O schimbare a venit datorită unei profesoare speciale, Johanna, care l-a ajutat să-și depășească problemele de vorbire în doar două săptămâni. Johanna nu a fost doar o învățătoare, ci a devenit o figură maternă și un model pentru el – un adevărat erou de zi cu zi, datorită căruia drumul lui Csaba a început să se schimbe. Atunci a realizat că în viață există oameni buni, care doresc să ajute dezinteresat și să ofere o șansă la o nouă viață.

După Johanna, a urmat o altă schimbare în viața lui Csaba: vechii vecini au aflat că a ajuns în orfelinat și au decis să-l ia în grijă. L-au înscris la școală, l-au crescut cu respect, iar el, în schimb, a ajutat la treburile gospodărești. Deja atunci și-a formulat hotărârea: într-o zi, va dori să returneze tot binele primit de la alții. Această experiență i-a adâncit devotamentul față de umanitate și dorința de a ajuta, care îl însoțește și astăzi.

Încă din copilărie, a fost atras de activitatea salvatorilor montani, polițiștilor și, în special, a pompierilor – a simțit mereu că a ajuta este aproape de inima sa. La treizeci de ani, lucra ca vânzător la o benzinărie, dar și-a dat seama rapid că nu este ceea ce își dorește: oamenii erau mereu grăbiți, nu exista spațiu pentru conexiuni reale. El, însă, a găsit întotdeauna valoarea reală în relațiile umane și în ajutorul oferit.

La recomandarea unui vechi prieten, Csaba a primit o oportunitate la Grupul de Salvare Transilvania, care se forma atunci. A simțit imediat că acesta este drumul său și a început: a urmat un curs de prim ajutor de șase luni, apoi a petrecut 480 de ore la secția de urgențe. Această experiență l-a marcat profund și l-a întărit în convingerea că ajutorul este vocația sa. Deși atunci nu a fost acceptat în echipă, șase ani mai târziu a fost rechemat, iar acest apel a confirmat că a meritat perseverența. Între timp, Csaba lucra deja cu pasiune ca membru activ al Crucii Roșii.

Apoi a apărut o nouă oportunitate: a putut să se alăture parohiei unitariene din centrul Odorheiului Secuiesc, unde a primit și o locuință de serviciu – astfel, și-a putut îndeplini un vechi vis: să aibă un câine. Noul său rol nu doar că i-a oferit un cămin, ci și posibilitatea de a se implica în comunitate. Ajută la evenimente precum festivalul Artz și olimpiada sportivă Omnium și participă activ la diverse proiecte comunitare ale ODFIE (Asociația Națională a Tineretului Unitarian), inspirându-ne și pe noi să oferim ajutor dezinteresat.

Acest mod de viață aduce însă provocări uriașe. În 2024, când s-a prăbușit internatul Liceului Tamási Áron din Odorhei, Csaba a participat la operațiunile de salvare. Amintindu-și, a spus: în astfel de momente, exclude totul și se concentrează doar pe ajutor, chiar dacă își riscă viața. Așa s-a întâmplat și în acea zi, când a luptat prin foc și apă pentru siguranța elevilor.

Personalitatea pozitivă și atitudinea dezinteresată a lui Csaba lasă o amprentă profundă asupra oamenilor. Un exemplu bun este relația sa cu comunitatea Off Road: a reușit să se integreze printre bărbații duri cu mașini de teren și să-i motiveze pentru scopuri de ajutor. Astăzi, nu doar că explorează terenuri din pasiune, ci participă și la căutarea persoanelor dispărute – astfel, combustibilul ars anterior fără scop a căpătat un sens. Mândria și bucuria lui Csaba au fost evidente în interviu – este rar un astfel de impact care oferă un exemplu real altora.

Recent, Csaba a devenit și membru al rețelei naționale de salvare – ceea ce înseamnă că poate fi mobilizat imediat în caz de urgență națională. Pe chipul său se vedea acea mândrie liniștită pe care o oferă posibilitatea de a ajuta și mai mulți oameni.

Nu dorința de a fi erou îl motivează, ci devotamentul sincer: zi de zi, din inimă, este pregătit să ajute în orice situație. Dacă este necesar, și-ar risca viața pentru ceilalți – asta îl face un adevărat erou. Csaba nu doar lucrează – el TRĂIEȘTE pentru a face lumea mai bună, iar acest lucru este resimțit de toți cei din jurul său.

Ştiri

În spatele fiecărei comunități se află oameni a căror putere tăcută, reziliență și devotament aduc o schimbare reală. În cadrul proiectului YouthINC, tinerii noștri ambasadori au pornit în căutarea acestor eroi – persoane obișnuite cu un impact extraordinar asupra celor din jur. De la vindecătorii naturii la vocile adevărului și sprijinitorii neobosiți, poveștile lor ne amintesc că eroismul nu înseamnă faimă sau glorie, ci curajul de a avea grijă și de a acționa.

Un condei care dă putere

Locație: Link hartă

Eroii de zi cu zi sunt oameni simpli care acționează altruist în viața de zi cu zi, nu pentru recunoaștere, ci dintr-un impuls moral interior. Când vine vorba de ei, fiecare își amintește de cel puțin o persoană care i-a ajutat sau i-a sprijinit pe ei sau comunitatea lor. Pentru cei interesați de soarta femeilor, provocări și înțelegerea de sine, numele scriitoarei Andrea Szilveszter apare adesea ca un exemplu de erou cotidian.

Literatura a jucat întotdeauna un rol special în viața Andreei. De mică a început să scrie poezii și să țină un jurnal, iar cu timpul și-a dat seama că proza îi este cea mai apropiată. În timpul școlii, a studiat muzica, dar scrisul a devenit adevărata ei formă de exprimare. Deși părinții ei nu i-au înțeles mereu pasiunea pentru scris, pentru ea literatura a fost mereu un refugiu.

După facultate, a călătorit în Africa, unde a început să scrie mai serios și să-și împărtășească creațiile. Datorită cunoașterii limbii, a avut ocazia să afle poveștile oamenilor locali – în special ale femeilor—care i-au povestit cu sinceritate despre greutățile și luptele lor. Aceste experiențe au avut un impact profund asupra ei și au confirmat că scrisul este drumul ei.

Manuscrisele ei Corpul străin, Machiajul și Femeia din oglindă au avut un ecou considerabil, consolidându-i cariera literară. Corpul străin, în special, a stârnit reacții puternice, deoarece abordează fără tabuuri schimbările corpului feminin și impactul acestora asupra feminității și maternității. Primește cele mai multe reacții prin pagina de Facebook Femeia din oglindă. Deși nu toate comentariile sunt pozitive, ea apreciază criticile constructive, pentru că oferă oportunități de învățare.

Scriitorul contemporan Zsolt Láng a avut o mare influență asupra ei și a ajutat-o să înțeleagă că nu aprecierile contează, ci mesajul profund al scrierii. Consideră literatura o meserie de ajutorare, iar mulți au căutat-o datorită scrierilor sale. Se simte cel mai aproape de poveștile despre femei și luptele lor, dar nu se limitează doar la această temă. Scrie și pentru copii și a compus poezii despre familia și soțul ei, care a fost prezent la lansarea primei cărți.

În casa sa, Andrea are o cameră specială la etaj, pe care o numește „camera de lectură.” Acolo se retrage când are nevoie de liniște pentru a scrie sau a reflecta. Camera este plină de cărți, caiete de notițe și obiecte personale care o inspiră. Fiecare lucru are o poveste: unele aduse din călătorii, altele primite cadou – dar toate cu semnificație. Acolo se simte cu adevărat liberă și acolo o găsește mereu inspirația.

Deși nu intenționează să scrie o serie de cărți, dacă ar face-o, ar fi despre propria viață. Totuși, nu dorește ca scrisul să devină profesia ei principală, de teamă că și-ar pierde esența. În schimb, îi face plăcere să participe la concursuri, burse și cluburi literare pentru a se dezvolta în continuare.

Consideră că recomandarea unei cărți este o mare responsabilitate, pentru că fiecare cititor găsește alinare în mod diferit. Nu vrea să fie prea categorică și încurajează pe toată lumea să își găsească propria lectură potrivită. Totuși, recomandă cu ușurință cărți de specialitate, mai ales adolescenților și părinților acestora.

Poeziile Andreei abordează teme considerate tabu pentru unii, dar care pot oferi sprijin emoțional pentru mulți. Emoțiile și gândurile transmise prin scrierile sale sunt un sprijin sufletesc important pentru cei care trec prin dificultăți similare. De aceea o putem considera un erou de zi cu zi—versurile ei pot fi un refugiu emoțional și spiritual.

Când am descoperit poezia Andreei Szilveszter, ne-a emoționat profund sinceritatea și curajul cu care vorbește despre durere și luptă – fără a uita importanța recunoștinței. În poezia Te Deum, de exemplu, îi mulțumește lui Dumnezeu pentru micile bucurii ale vieții: somnul liniștit, familia, credința și căldura unui cămin. Acest mesaj simplu, dar profund, ne-a reamintit că fericirea nu se află în lucruri mărețe, ci în darurile liniștite ale cotidianului. Versurile ei ne-au inspirat și pe noi să învățăm recunoștința – și astfel să fim mai prezenți în propria noastră viață.

„Astăzi nu cer nimic, Doamne. Doar un singur cuvânt îmi tremură pe buze: mulțumesc. Aș fi slabă și neputincioasă dacă inima mea ar tânji după mai mult.” — Andrea Szilveszter, Te Deum

Ştiri

În spatele fiecărei comunități se află oameni a căror putere tăcută, reziliență și devotament aduc o schimbare reală. În cadrul proiectului YouthINC, tinerii noștri ambasadori au pornit în căutarea acestor eroi – persoane obișnuite cu un impact extraordinar asupra celor din jur. De la vindecătorii naturii la vocile adevărului și sprijinitorii neobosiți, poveștile lor ne amintesc că eroismul nu înseamnă faimă sau glorie, ci curajul de a avea grijă și de a acționa.

Grădina bunicii Zsuzsa, unde plantele spun povești

 Locație: https://maps.app.goo.gl/7oHKEKn8iA3pdaDe9

Eroii de zi cu zi sunt oameni simpli care acționează altruist în viața de zi cu zi pentru binele altora, nu pentru recunoaștere, ci dintr-un impuls moral interior. Când vine vorba de astfel de persoane, cu toții ne amintim de cineva care ne-a ajutat sau a sprijinit comunitatea noastră.

În Cristuru Secuiesc și în satele din jur, mulți o asociază pe Vári Zsuzsa néni cu imaginea unui astfel de erou cotidian. Născută în Rugănești, ea trăiește și astăzi acolo. Povestea ei se conturează în acest loc unde și-a întemeiat familia și a creat grădina sa minunată. În comunitatea noastră, este cunoscută sub multe nume: vindecătoare, doamna cu plantele, cavalerul trufei, bunica și mamă — ceea ce arată cât de multe domenii și oameni a influențat.

Legătura ei profundă cu natura s-a format încă din copilărie. Familia sa își petrecea tot timpul în aer liber, iar toate activitățile erau strâns legate de natură. La școală a excelat în științele naturale, reflectând deja iubirea sa profundă față de natură. Potrivit spuselor sale, cea mai mare parte a cunoștințelor sale provine din această perioadă, în care a învățat de la bătrâni leacuri și tehnici de vindecare naturală.

Anii de liceu i-a petrecut într-un liceu tehnic de contabilitate, apoi a lucrat timp de 33 de ani ca contabilă. Deși nu a planificat niciodată să-și schimbe cariera, la vârsta de 50 de ani, când i s-a oferit posibilitatea pensionării anticipate, a simțit că a venit momentul să-și împlinească visul din copilărie: să se dedice complet naturii.

Împreună cu soțul ei, au decis să înființeze o plantație de trufe – o inițiativă unică în România la acea vreme. Deși s-au confruntat cu multe obstacole, nu s-au dat bătuți. Zsuzsa néni a dresat un câine pentru a căuta trufe – o altă noutate. Ulterior, experți universitari au devenit interesați de metoda ei și de câinele ei. În spatele succesului său, în ciuda lipsei de pregătire de specialitate, s-au aflat credința, munca neobosită și perseverența.

Au creat o pădure de trufe în grădina lor, plantând sporii de trufe colectați. După ani de muncă devotată, de nouă ani cresc deja trufe acolo. Experiența ei a fost recunoscută de cercetători de la ELTE, care au început o colaborare cu ea. Donând probe de ciuperci universității, a sprijinit cercetările științifice. Ca recunoaștere a muncii sale, în 2009, la Budapesta, a fost numită cavaler al Ordinului Trufa Sfântul Ladislau.

În 2023, au recoltat o trufă record de jumătate de kilogram, dar, din păcate, soțul ei a decedat în același an, astfel că nu a mai putut vedea “ciuperca muncii lor”. Pentru Zsuzsa néni, acea trufă este moștenirea lăsată de soțul ei. De atunci, cultura trufei a devenit din ce în ce mai răspândită în România, pornind tocmai din mica lor pădure.

Zsuzsa néni culege și prelucrează plante medicinale de 25 de ani. În prezent, cea mai mare susținere o primește din partea fiicei sale, alături de care străbate câmpurile. Conform convingerilor lor, nu culeg niciodată o cantitate mare dintr-o dată, deoarece astfel plantele își pierd adevărata valoare. Plantele proaspăt procesate se usucă “pline de viață”, păstrându-și toate proprietățile benefice. Din acestea pregătesc ceaiuri și remedii, spunând că “farmacia lui Dumnezeu” – adică natura – este mereu deschisă pentru om.

Deși nu își promovează produsele în mod activ, mulți oameni îi trec zilnic pragul pentru a cumpăra și cere sfaturi. Anual, numeroase grupuri de turiști o vizitează pentru a învăța despre plante medicinale și ciuperci.

Zsuzsa néni nu a urmărit niciodată faima, dar se bucură de o mare recunoaștere și respect. Oamenii îi admiră dedicarea, munca smerită și perseverentă în slujba naturii. În ciuda succeselor, a rămas modestă, iar scopul ei principal a rămas același: să păstreze și să transmită mai departe cunoștințele și valorile strămoșești, contribuind astfel la sănătatea comunității.

Pentru echipa noastră, Zsuzsa néni este ca o bunică sprijinitoare și inspiratoare, apropiată sufletelor noastre, și putem spune că o simțim puțin ca bunica noastră. Privim cu admirație la povestea și perseverența ei, din care încercăm și noi să luăm o parte cu noi. Pentru noi, ea este un adevărat exemplu de urmat.